Categorii CNPT 2013

Workshop Cum şi când comunicăm diagnosticul copilului?

Cum şi când comunicăm diagnosticul copilului?

În psihologie şi mai ales în psihologia pediatrică ,îngrijirea pacienţilor cu  boli incurabile, depinde într-o măsură considerabilă de calitatea comunicării între medic,asistent medical, psiholog,părinte şi pacient.În cele mai multe situaţii se întampină  dificultaţi în relaţiile cu copiii, precum neascultarea, încăpătânarea, lipsa de comunicare între copil şi părinţi, timiditatea, răsfăţul, agresivitatea, sensibilitatea accentuată, nervozitatea, agitaţia continuă.Acestea se amplifică cu precădere în momentul critic al anunţului diagnosticului indiferent de natura lui şi poate deveni o sursă de suferinţă a pacientului. Instabilitatea psihologică a părinţilor,gradul variabil de dezvoltare emoţională şi intelectuală a copilului,particularităţile individuale de reacţie la stres,fac ca decizia referitoare la când ,cum şi cât trebuie spus unui copil care sufera de o boala incurabilă să fie extrem de problematică. Este important ca parinţii să înteleagă: de ce este bine pentru copil să-şi cunoască diagnosticul,când este cel mai bine să i se vorbească,ce trebuie să spunem copilului despre diagnostic,dacă el este pregatit să afle adevarul sau cum îl putem ajuta să meargă mai departe după ce a aflat adevaratul diagnostic. Diagnosticul nu este ca o etichetă, de cele mai multe ori copii nu realizeaza in special cei mici, ei simt durerea fizica, trauma instalându- se la varste mai mari. Copiii se simt mult mai uşurati când cred că fiecare are de îndeplinit un rol în această viaţă.

Un mediu sănătos în familie creează un viitor sănătos pentru copil .Copii ne luminează şi de accea noi trebuie  să îi ocrotim.