Ce-ti place cand nu-ti mai place nimic?

Feedback pentru programul de asistare gratuita si sedintele de consiliere care au continuat si dupa primele 6 intalniri.

ˮIncercam sa ma impac cu mine, cu orasul, cu oamenii de aici inca din 2006, de cand m-am mutat in Bucuresti. Uneori faceam fata cu brio provocarilor zilnice, alteori ma copleseau cu totul. Dar in 2011 nu am mai reusit sa vad deloc partea plina a paharului.
Nu ma placeam, nu-mi placea slujba, nu-mi placea relatia, nu-mi placea apartamentul, nu-mi placeau prietenii, nu-mi placea nimic! Dupa cateva luni bune in care am continuat sa fiu la fel de nemultumita de toti si de toate, dar mai ales de mine, am decis ca e timpul sa fac ceva ca sa ma schimb. Mi-a fost clar ca de una singura nu o sa reusesc, asa ca m-am gandit sa apelez la ajutorul unui psiholog. Un prieten de-al unui prieten mi-a recomandat-o pe Andra, si asa am inceput terapia. Asteptam cu nerabdare zilele de marti, cand stiam ca merg la ea. Acolo, la terapie, puteam sa ma descarc, sa vorbesc despre tot ce ma deranja, sa plang, sa povestesc cele mai groaznice chestii care mi s-au intamplat. Stiam ca sunt ascultata, inteleasa, ca Andra e acolo ca sa ma ajute.
Alaturi de ea am invatat sa privesc lucrurile si din alta perspectiva. Am invatat sa ma pun pe mine pe primul loc, am invatat ca pot sa spun si nu. Am lucrat pe mine, pentru mine. Incetul cu incetul am inceput sa ma schimb. Mergeam din nou cu capul ridicat pe strada, nu ma mai enervam din orice, nu imi mai plangeam de mila.
Apoi, intr-o zi, la un an si o luna dupa ce incepusem terapia, am spus ca e timpul sa incerc sa ma descurc din nou de una singura. Acum stiu ca totul depinde de mine, ca eu sunt raspunzatoare pentru deciziile pe care le iau si, mai ales, pentru consecintele lor, ca eu aleg ce las sa ma afecteze si cat. Si acum sunt bine, sunt chiar foarte bineˮ. (I.V.)