Daca dragostea ar putea gandi

Alon Gratch - Daca dragostea ar putea gandi

O recenzie de Adela Mihalcea

 

Alon Gratch ne prezinta 7 tipare ale iubirii esuate, toate avand la baza ambivalentele noastre. Pentru ca, asa cum spune autorul, unde exista dragoste, exista si ura. Pentru a iubi, trebuie sa ne simtim vulnerabili, dar a fi vulnerabil ne face sa uram chiar persoana cre ne face sa ne simtim asa. Ambivalenta este o parte integranta a conditiei umane, dar ne sperie atat de tare ca preferam o iluzie a iubirii pure in fata multitudinii realitatii sale.

La inceputul fiecarui capitol este prezentat cate un mit, o legenda, potrivita pentru tipul respectiv de relatie si fiecare capitol este structurat in 3 parti:

  • Recunoasterea propriului tipar
  • Intelegerea propriei ambivalente
  • Rezolvarea propriei ambivalente

Se pare ca ambivalenta este omniprezenta, dar devine o problema cand abordam dragostea pornind de la ideea ca ar trebui sa obtinem ceva din ea. Dragostea inseamna, mai intai, a darui, nu a primi. Dar ca sa putem darui neconditionat celorlati, trebuie sa invatam sa ne daruim noua.

Dar asta nu este totul: e timpul sa ne acceptam ambivalenta. Si fiecare tipar cu ambivalenta lui. Este foarte important pentru noi sa gasim iubire si totusi suntem in stare sa ne inducem la infinit in eroare in legatura cu emotiile noastre. Greselile noastre se deghizeaza pana cand suntem in stare sa vedem cum opereaza ele. Altfel, zice autorul “suntem condamnti sa le repetam”.

Cand terapeutul Alon Gratch isi intreaba o clienta “care este factorul decisiv pentru tine in alegerea unui barbat?”, ea a inteles : “adica sa aleg intre un barbat deschis si sustinator sau unul care isi asuma riscuri si are succes?”. Dar terapeutul ii reformuleaza: ”ai fi mai nefericita daca ai simti ca sotul tau este slab si pasiv sau daca ar fi dependent de munca si nu acorda atentie sentimentelor tale“?

Un alt client a reusit sa se indragosteasca de o femeie disponibila dar, stiind, in urma terapiei, ca se va simti sufocat la un moment dat, i-a spus iubitei: “as dori sa continuam sa ne vedem si sa facem lucrurile pe care le facem, dar hai sa nu o numim relatie”. S-au mutat impreuna, fara sa se refere vreodata la relatia lor, au renunta la metode contraceptive si au facut un copil, apoi s-au casatorit.

Poate parea de neinteles un astfel de stil de a gandi sau a te comporta, dar in cele din urma se dovedeste ca este mai sanatos sa stim exact cum suntem (chiar daca ueori nu ne convine ce constatam) si sa actionam in deplina acceptare si constientizare proprie, decat sa aratam cu degetul spre ceilalati.

E o carte pentru toti, dar mai ales pentru cei care vor si pot sa inteleaga ca e mult mai eficient sa schimbe ceva in ei insisi, decat sa il critice, sa-l judece si sa incerce sa-l schimbe pe celalalt.

In sfarsit, stiind ca ne vom simti ambivalent oricum, incetam sa mai cautam motive de a fugi din relatie, ci incepem sa cautam motive pentru a ramane.